Este greu de multe ori să faci diferența între minciună și adevăr. Cu atât mai mult în mediul online, în cadrul platformelor de socializare, acolo unde există o abundență informațională, uneori copleșitoare.
Așadar iată 3 princii simple care pot fi aplicate pentru a depista o informație falsă:
“If it sounds too good to be true…”
Este o zicală conform căreia dacă o veste pare prea bună ca să fie adevărată, probabil așa și e, adică falsă.
Iar regula asta se aplică de minune mesajelor care te anunță că ai câștigat un premiu (deși nu ai participat la vreun concurs), că ai un colet de ridicat (deși n-ai comandat nimic) sau că ai fost ales la întâmplare pentru a primi un obiect de valoare.
Este vorba despre atacurile tip phishing, care urmăresc furtul datelor cu caracter personal.
Prea multe/puține detalii
O poveste vagă, care nu face referire la timp, locație sau persoane pare greu de crezut. Iar aici se încadrează de cele mai multe ori știrile fake-news și titlurile click-bait.
De cealaltă parte avem povești cu prea multe detalii. Atunci când cineva încearcă să-ți ”vândă o gogoașă” va continua să adauge detalii la poveste pentru ca astfel să pară mai plauzibilă. Aici se încadrează manipularea, care încearcă să distragă atenția de la adevăr prin inundarea spațiului public cu informații și detalii irelevante.
Sursa
Cel mai important factor pentru credibilitatea unei informații îl reprezintă sursa. Ar trebui să fim circumspecți în a da crezare informațiilor apărute în grupuri obscure de pe Facebook sau în clipuri de pe TikTok.
La fel cum ar trebui să fim precauți în a aplica sfaturile medicale primite de la o persoană fără studii medicale.
Aici se încadrează informațiile false care au generat anumite comportamente impulsive în rândul publicului țintă, precum:
- ”paracetamolul previne Covid” -> s-au golit farmaciile de paracetamol;
- ”nu se va mai găsi hârtie igienică” -> s-au golit magazinele de hârtie igienică;
- ”se scumpesc carburanții la peste 10 lei / litru” -> cozi kilometrice la toate benzinăriile din țară.
Dezinformarea poate funcționa doar în măsura în care potențialele victime aleg să nu verifice informațiile primite sau preferă să accept o informație ca fiind adevărată doar pentru că se potrivește cu ceea ce credeau deja despre un anumit subiect.